Dintr-o drumeție de 50 de km pe jos pe Țagla
am "picioare neliniștite", date cu camfor
Alter Heideschäfer (Eis-Gel),
n-aș putea să fiu bondarul ce ținea
perechea-n zbor cu extaz
într-un număr acrobatic al lor cu grație,
nici păianjen mascul decapitat după dragoste

M-am luat ca prostul după traseul plin de
bălți și trunchiuri căzute de fagi și brazi
al turneului de motociclism KTM (firmă
austriacă, cu fâșii "ktm" uitate agățate,
am văzut sute de urme-n ultimele mocirle —
de la pneuri, urși, mistreți,
de dimineața am urcat foarte abrupt,
pe la prânz am luat aproape-o cădere liberă
până deasupra unei cascade
perdea unui pârâu mare de 25 de metri,
se iubea cu altul mai jos în cataracte,
m-am făcut negru la mâini, bocanci,
îmi rupsese deja pe la un femur
pantalonii de maratoane într-un ciot uscat,
am urcat 400 de metri abrupt 50 %
înclinație — toți munții erau porecliți
de localnici, cantonieri...
Țagla și eu sunt nedormitul ce-și scutură
picioarele cu febră musculară ultimul grad
la coapse, fesieri, pulpe, glezne,
traseul meu lung cu primejdii a fost
unul magistral, am văzut și mine de uraniu
astupate de pisici cu pietriș după 1990,
exploatarea lemnului de austrieci e în toi
până deasupra mănăstirii Bucium