Firele de păr tot cresc,

Ca pădurile pe munte,

Cu tristețe le privesc

Cum devin, pe rând, cărunte.

Mi le smulg, c-un gest hilar,

Dar apar, din nou, mai multe,

Orice-aÈ™ face, e-n zadar,

Părul nu vrea să m-asculte.

Capu-ntreg, de mi-l vopsesc,

Mi-l trădează pieptul, barba,

Firele de-acolo cresc

Mai obraznic decât iarba.

Pân` la urmă, mă opresc,

Peste brazi se-așterne neaua,

Albu-acesta nelumesc

A căzut, din cer, ca steaua.