Aștept să-mi mai vorbești, bunico,
sunt zece ani de când ai plecat,
cea mai iscusită povestitoare, mamaie
Constantina sau Dica Vișan, născută Chirea,
îmi rămâi prietena cea mai bună din viață,
eu sunt Dragoș, nepotul tău drag, pe toți
nepoții tăi, patru băieți, cinci fete
ne-ai iubit mult, cum numai o femeie
cu sufletul în palmă, gând bun, talentată
să facă toate treburile casei și încă ceva
venită de la țară la oraș ar fi reușit

Mămăiță, de când am făcut ochi pe lume
tu erai deja cu părul alb, numai spre
urechi și ceafă, culmea, erai cu el negru,
ca-n tinerețe, când ai fost cea mai cea
din satul Aidemir al Silistrei, tu, urmașă
în descendență prin tatăl Gheorghe Chirea
prin mama ta Gherghina Varză poate de la
Balica, Dobrotici, mai degrabă în spirit
de la luptătorul pentru un Dumnezeu Zalmoxis

Tu, modestă, ai început să citești târziu
o mulțime de romane, proză scurtă
și cărți de învățături creștine de părinții
Ilie Cleopa, Antonie Plămădeală, Arsenie
Papacioc, Iustin Pârvu, aveam multe volume
de la Ovidiu Dunăreanu, din comuna Ostrov,
din aceeași localitate unde ai trăit mult,
fiind taică-miu primul tău născut în Almalău

Croșetatul și împletitul tău au fost
treptat înlocuite la slăbirea vederii
de-un citit zilnic, neoprit, cu lacrimi
în momentele cele mai emoționante, tu,
mămăiță, știai mai bine decât acum noi
să citești, cu ochelarii ce-ți lăsau semn
în acest mileniu trei când erai octogenară

Priveai lumea prin amintiri despre oameni,
printr-o rugă atotcuprinzătoare de pace
pentru toți oamenii Pământului, îți fusese
mare teamă de "ruși" (n-ai știut decât
mai târziu de ucraineni, când tataie Niculae
a făcut o vizită la cincizeci și cinci sau
aproape șaizeci de ani la Kiev, Meca Rusiei)
dar n-au luat nimic, i-ați omenit cu pepeni,
ei i-au spart cu pumnii și cu degetele
și-au astâmpărat setea și foamea la Almalău
când a trecut armata roșie să-i știe pe toți
pe când americanii și englezii ne învățau
să-i ascultăm ca pe "sfinții cei noi", atei,
ca pe eliberatori și înnoitori după Yalta

Mamaie, știi cât te-am adorat când am sosit
de la Tulcea student la Litere la "Ovidiu",
țineai la studiul meu, erai ca un înger alb,
te vizitau deseori fiicele Domnița, Dini(na)
cu nepoții Anca și Cristina, Mihăiță,
mezinul tău Costică, nepoțelul de la el
Adrian, fiul Iordan (i-ai spus mereu Dan)
de la Mangalia, cu numele schimbat în Manole
cu cele două nepoate gemene ale tale, Aura
și Simona, cu strănepoatele tale Raluca și
Bianca Maria, între timp, chiar când
te-ai îmbolnăvit după nunta Cristinei
și ai stat doi ani la pat, o vedeai
și pe strănepoata Sara Casandra, adusă
de mine și Iubita_Una, îndrăgită de tine,
îți dansa cu picioarele goale pe marginea
patului, să te mai înveselească, tu râdeai