e luni
a șasea zi
starea de alb își lungește picioarele
își troznește oasele
în încercarea de a se așeza
cât se poate de bine
îi convine poziția asta
de leneveală
amestecată cu un soi de nepăsare aparentă

starea asta de alb știe să roadă
puțin câte puțin din noi
din mine
din el
din mine când nu pot înțelege
din el când nu a aflat încă
de ce eu nu pot înțelege
din mine când mă revolt
din el când acceptă că judecata lumii
e un mod incurabil de afișare de orgolii

e luni
și e a șasea zi
eu le număr
el mai puțin
vorbim despre subterfugii și refugii
despre poduri și ape
despre cum mixăm ideile
până ni se face dor
de noi, cei cu interior de exterior
de aripă fără zbor
și de zbor deschis înlăuntrul nostru -
ceea ce-i mare lucru