Doamne, ce păcat!
m-am întrebat abia în seara asta
la jumătatea lui cuptor
când grâu-i treierat deja
de două săptămâni
cum de persistă încă-n aer
aroma lanului în pârg
de ce nu e crescut mohorul pân* la brâu
de ce nu aud greierii cântând
nici măcar după fierbintele asfințit

eram obișnuit, Doamne, cu mirajul:
cântecului greierilor
păsărilor crângului
sclipirilor stelelor și licuricilor
susurului cursurilor apelor dintre munți
creațiilor Tale minunate

Doamne, îți mulțumesc!
mi-ai încredințat o mică părticică
din minunata Ta grădină
am în mâinile mele busuiocul Tău
ca să pot sfinți orice viitor locșor din lume
pe unde mă vei trimite
doar zile multe și sănătate să-mi dai
că roadele-s împărțite tot de Tine
corespunzător necesităților fiecărei creaturi

Doamne, dă-mi, Te rog, înțelepciune!
cu ea să pot pricepe tainele încă nedescoperite;
dacă-mi vei permite, voi împărtăși celor dimprejur
frânturi după posibilitățile minții mele
din secundele minunilor la care mă vei face părtaș

îmi ceri, Doamne, să renunț la păcate...
nu Te uiți la ele, ci doar la sufletul meu
zămislit prin sfânta Ta voință
pentru posibila fericire veșnică
să reîntregească Duhul Tău
în ultima clipă
a ultimului ceas pământesc