*

la ce bun să expui ce-ai în suflet

poticnirile-n mers când răgazul

de-a sta de vorbă cu tine este

mai rar dorințele înșirate pe linia

invizibilă dintre realitate și vis

când se sfârșește expoziția semnelor

ce mama zmeilor stai așa ca un pașă

calm și duios în pustiu cine se-avântă

fără cămile fără apă și-un dram de

nebunie are oricine pășește cutezător

spre oaza de dor e totul și încă puțin

până ies la lumină vedetele pustiului

să te-ntoarcă din drum nimeni n-are

să reușească doar aceea care vine

ultima te duce lent fără a-ți cere

niciun tribut pentru viață

**

în acele poticniri stă toată măreția

să nu cazi în fața semnelor oarbe

cine vrea și cine nu vrea ridică

batista în băț de pe margine zmeii

nu mai știu ce să creadă aievea

sau vis începe să se lase pacea

și în gând și-n cuvânt