Mereu piei roșii-n liliac, spre mare
Uitam vapoarele, mă părăseau subit;
O stea se strânge, albă, lângă schit
Ceruză dacă-n flăcări nu apare.

Căci ea e dulce, dacă am mințit
Și, mult săratele de mâini, scăpare
Pe colțuri ce mă ard, sunt oarecare
Și eu, aprinsă, m-am îndrăgostit.

Visul se-ncheie, căci pe mâini lipiciul
Nu e destul și pielea, iar, mi-am ars,
Precum, în noapte, pleacă licuriciul

Să se îmbete-n gramul de vinars.
Și-atunci, cu mult mai tristă, ca ariciul
Mă strâng în mine, pleoapa-mi cade-n tars.


(Sonet, cu capriciu de compoziție)