Bunicul nu se născuse-n secolul trecut
ci în cel de dinaintea lui.
De câte ori mergeam cu el la câmp
treceam printr-o margine de cimitir.
Odată m-am împiedecat de o piatră
crescută parcă din pământ
- nepoate chiar dacă te doare să nu plângi
aici își doarme somnul de veci bunicul meu
tot Nicolae l-a chemat ca și pe tatăl său
ca și pe tatăl meu, ca și pe mine
ca și pe tatăl tău ca și pe tine.
Și eu m-am lovit ieri de aceiași piatră.
Să nu uit ca duminică să dau un acatist
pentru cei cărora le purtăm numele

Astă noapte m-am lovit în vis de câteva pietre.
Să nu uit să dau un acatist pentru cei din familie
ce s-au numit Nicolae de câteva secole