agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Au pied du grand chêne ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-09-01 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Abia acum observăm că
nu ne ținem de mână. Testele nucleare sunt de domeniul trecutului, privighetorile nu mai sunt la modă și fabricile se prefac în muzee decoltate. Și atunci de ce să ne mai ținem de mână? Niciun glonț nu se îndreaptă spre noi, nu se vede nicio cometă nebună pe cerul ăsta fără haz și istorie. Dar noi cine suntem? Sau mai exact, de ce ne punem întrebări atât de tâmpite când știm că existența este ceva atât de banal și chiar demodat? Sau poate asta credem doar noi? Atunci să lăsăm evenimentele să curgă la câțiva metri de noi, pentru a le admira, elucida, jigni și lapida în același timp. Viitorul va fi o plastilină permanentă, o vitrină în care vom vedea cum aleargă obsesiile și nălucile noastre unele după altele, un imperiu care e condus doar prin vise și fuge prin istorie fără nicio religie oficială. Iar noi nici nu vom observa când ne vom lua de mână. Asta dacă mâinile noastre sunt chiar reale!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité