ea crescuse
suficient de înaltă
pentru a se bucura
de mângâierile vântului

până atunci ascultase
glasul tainic al pământului
și povețele unor pietre
care o protejau
de pericole de tot felul
până atunci fusese dezmierdată
doar de raza de soare
și de ploaia care îi menținea
trupul verde

ea crescuse ca o fată
care, acum, își aștepta pețitorii
cine oare va pătrunde
în desișul dragostei sale?
cui îi va dărui
zestrea sa bogată de rouă?
cu cine își va petrece
zilele, nopțile, visele?

ea crescuse înaltă
mult prea înaltă
pentru standardele celorlalți
care se simțeau, cumva, inferiori
prin urmare
nu veni decât unul
s-o cucerească
unul cu o coasă-n spinare

ea crescuse
suficient de înaltă
pentru a hrăni mii de guri

doar vântul, doar vântul
îi săruta trupul proaspăt cosit
răspândind un miros
apreciat de nasuri
sensibile

ea va crește din nou
de sub trupul uscat
al celei ce-a fost
așteptând să fie
mângâiată de vânt

doar el, doar el
cu mâinile lui invizibile
o făcea să se bucure
o făcea să se simtă iubită