Durere,
tu mă trezești precum copilul
ce trebuie alăptat
îți place să-mi auzi glasul
îți place să-mi bei lacrimile
îți place să te mângâi până adormi
îți place să revii din visele tale
mult mai mare, mult mai puternică
acaparându-mi toată atenția
toate sentimentele mele
toată viața...

dar, vezi tu
va veni și momentul
în care vei dori să cunoști
vasta lume de dincolo de mine
iar eu nu te voi mai putea însoți
fiind prea bătrân, prea obosit
prea ancorat în amintirile mele
prea uituc sau, inevitabil, prea mort

așa că vreau să te învăț un secret
pentru a fi acceptată de ceilalți
pentru a fi iubită de ceilalți
pentru a fi divinizată de ceilalți

te voi învăța cum să te transformi
îmbrăcând pelerina magică
a celor mai frumoase cuvinte
fiecare mușcătură a ta
să devină o floare
fiecare junghi, un sărut
fiecare arsură, o mângâiere
fiecare înțepătură, un zâmbet
fiecare zgomot, fiecare pocnitură
un cântec

vei vedea, vei avea toată lumea
la picioarele tale
nimeni nu te va detesta
nimeni nu te va alunga
vei fi, mereu, pe buzele tuturor
în inimile tuturor
vei ajunge până la sufletul tuturor
și vei afla, astfel, ce este nemurirea
trecând, veșnic, dintr-un suflet într-altul

Durere, știu că mă iubești
dar dacă vrei să mă bucur și eu
de nemurirea ta
acum, cât încă mai pot
îmbracă-te cu pelerina cuvintelor
și dăruiește-te celorlalți!