ascultă câte vulpi latră la lună
se-ncaieră din nou noaptea cu zorii
rostesc cuvintele prime toţi norii
cu daimonul lui Socrate consună

ce veÅŸti spre sud duc pe aripi cocorii
de zile de cuptor ori de furtună
profeţii tac mâlc ezită să spună
că sângele ne inundă toţi porii

Isus pe cruce se roagă să moară
renunţă-n munci la natura umană
spre gura raiului urcă pe scară

la slava fără-nceput diafană
pe câmpul de maci fragili stă s-apară
o ploaie din lumea extramundană