Plamadă 27.08.2023/1.00

Sunt chip de lut dar nu sunt un gnom inform,
Căci Duhul Sfânt m-animă și mă ține
Să spun că e mai bine să fii om
Decât să zaci grăunță-n tina rece.
Duhul mă-nsuflețește și mi-a dat un suflet,
O inimă senină, o inimă ce uneori se zbate,
Căci e un dat al firii să vrei s-alături vasul tău fierbinte
Alături de un altul ce e și el insuflețit și nu e rece:
Două potire împreună țin ele vinul sfânt
De-mpărtășire cu El Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt.
Doi cu Trei, în Unul ajung să se-ntrupeze
Iar totul este-acuma minunat, mai este ea, Tăcerea...
Tăcerea, ea, e liniștea deplină a suflului dintâi,
Ce e curat, si deși-n tină, se uită el în sus, la stele...