scot o mască. te urăsc
se topește a doua. mă detest
o arunc pe a treia. nu știu cum
să trăiesc cu mine

dacă îți cade vreodată o mască,
să vii la mine, ți-o-mprumut
orice ca să fie bine
în lumea lui Machiavelli
unde mimii cu trupuri de ace
și imaginație de culoarea cimentului
mușcă din tine
și te-nghit
cu foame de inocență
dacă nu ai făcut dușul rece
de la 5 dimineața

a sunat alarma
nu uita
dacă ai strâns destule
vei fi cel mai lăudat mort
sufocat de veselie psihotica
la groapa de măști