E pace, când ai pierdut toate trenurile
şi crepusculii toţi se revarsă
din albia sângelui –
pacea aceea care sărută morţii,
după bătălie…

Şi totuşi, uneori mă întreb cu îngrijorare,
dacă n-am murit prea târziu,
pentru că abia acum vă pot opune,
eficient,
dragostea necondiţionată
care neutralizează orice otravă.


(din volumul „Și totuși, rodim” - 2007)