Ca și când te-ai putea tocmi
te lași convins de soare
că norii i-au luat locul,
chiar și norii au umbră
suverană,
strada este goală
la mijlocul săptămânii,
îți este dor de forfotă
nu vezi decât frunze nemăturate
simți că te paște depresia,
îți induce gândul falimentului
fără să privești facturile mărite
ca și cum guri lacome te-ar pescui.
Crezi că este o stare generală
că marile magazine se vor închide
că se vor bloca transporturile
este o stare de dependență, de pesimism.
Dacă ai putere scoți căinii la plimbare,
te înconjori de prietenii de altădată
dacă îi mai ai și răspund la telefon,
ca să alungi tristețea
privești în ferestre
sunt asemenea galantarelor ce etalează inimi.
Râzi ca și cum ai fi aflat că luna
cunoaște sinuciderea cuvintelor.