pe cerul înalt
doar griuri incolore
și urme de zăpadă
întinse pe trotuare

e frig fără parfum
de
iarnă
reșapată

motanii înșelați de
primăvara timpurie
își strigă în pustiu amarul

iar guguștiucul
nu mai cheamă
iubirea
și viscolul șuieră anemic
cine să îi mai creadă