Trăiesc din inerție în cripta mea de plumb,
Epuizat de lume, de gânduri și de ploi,
Se regăsesc în mine jivine și strigoi,
Un amalgam ciudat de strigăte și răni.

Un iad de amintiri dintr-un trecut frivol
Mă seacă de putere, mă îndeamnă azi să mor,
Nu se mai văd lumini în sufletul meu gol
E doar o beznă cruntă și ochii rău mă dor.

Mă cheamă de departe ghiduș un călător
Să îmi arate scara pe care să cobor
În iadul plin de flăcări, dar totuși primitor,
Văd suflete rănite plecate dintre noi.

Să-mi vând eternitatea pentru o viață nouă
E târgul lui ciudat creat pentru a mă pierde,
Eu râd ca un nebun de ceea ce-mi oferă,
Să mai trăiesc o viață e clipă efemeră.