m-a durut sufletul
dar
trecerea de o parte era necesară
așa cum o potecă desparte pădurea de oameni
am cules mure și am trăit
poteca s-a confundat cu viața
am suit
am gâfâit
probabil îndrăgostită
de natură
ajunsă în vârful poienei m-am bucurat
am savurat cetina
te-am legat dezlegat după ursite
am ascultat înghețurile
sublimă trăire
nicio notă nu poartă diezul unei liniști
venită din dragoste
am acest as al iubirii
cu cărțile pe față