În casă noastră e un pian mut
care nu vrea să mai cânte
și-a strâns aripile la piept
ca într-o rugăciune
stă nemișcat și privește pe geam
să vadă când va fi lună plină
eu număr secundele și minutele
care și-au dezbrăcat hainele de nori
primăvara aceasta este vie
are parfum de flori de cireÈ™
"haide, cântă ceva" îl rog eu
dar pianul rămâne mut, orb și surd
cerul se topește sub un fulger.

În casa noastră e un pian mut
în gândul meu regrete au apărut
și tristețea a prins viață
noaptea mă strânge în brațe
mă simt nemuritoare
vântul aduce un gând răzleț
și îi dă drumul să zboare
luna e o seceră printre maci
tu te dezbraci de secrete și taci
vreau să aud muzică
Mozart, Chopin, Bach,
și strig: "aduceți-mi o vioară
să își pună capul pe umărul meu
și să cânte!"