se sparge sonetul în mii de atomi
se risipeşte pe câmpuri şi ape
ÅŸi curge prin capilare s-adape
izvoarele reci cuibărite-n rizomi

aud paÅŸi sfielnici tot mai aproape
trezind din somn troli din seminţe şi gnomi
croi nou de muguri pe hlamida de pomi
ca sunetul pur pe coarde ÅŸi clape


perechi de tineri se-ntorc de la baluri
cu foc viu în priviri şi râsete verzi
pe frunte-şi pune cunună de lauri

regina florilor din lan ÅŸi livezi
sărută Ova oceanul pe maluri
să umple pământul de soare cât vezi