agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-09 | [This text should be read in romana] |
Fiecare nume este o culoare, iar prenumele
E ceea ce îi dăruie acea nuanță de zare. Ce ne facem, însă, când nu ne mai amintim Culoarea prin care distingem ceea ce suntem? Pentru că, dacă am uitat ceea ce ne descrie, Atunci prenumele își pierde adâncul reflecțiilor Și devine o cordelină întinsă peste mare, Pod pe ale cărui picioare se sprijină Din boltuite litere rosturi cu care Apar zidite culori din neculoare. De aceea, în această visare, semnificația culorii E lipsită de existența cu care sunt colorate lucrurile. Ca atunci când din apă și cuvânt ar fi apărut marea Dacă am spune apei albastru, iar cuvântului îndepărtare. Prin urmare, poate că ne înșelăm când asemănăm Culoarea lor de ieri cu ceea ce au devenit În amestecul din care ființau în trăiri De întinse mări în privirile noastre. Poate că, adesea, uităm mai mult decât Credem că ne aducem aminte! Că nu prin numire distingem culoarea căreia, Adăugându-i puținul nostru dobândim visarea, Ci doar pentru că, ceea ce colorăm, devine Zarea unde din noi prin noi ne întindem.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy