întorc cuvintele cum ciorapii pe dos
şi simt pe limbă rădăcini amare
de plauri ce plutesc se pare
sub sălcii pe lacul tăcut şi umbros

o barcă alunecă gânditoare
prin aerul încremenit şi ceţos
sub cerul fără nori fetid somnoros
cu stive de suflete călătoare

aÅŸtept bunule Caron popasul pe mal
să traversăm apa fără de şoapte
spre un tărâm de sub pământ ori astral

ori risipit fără urmă în noapte
ca lupul ce înfruntă glonţul fatal
nu-mi pasă de-i tras din faţă ori spate