nu mai găseam
drumul spre mine,
între noi era când amurg
când răsărit
şoptind vântului

gândurile mele ar fi vrut
să-ţi vorbească
despre cum e să fii
zdrobit de prea multă dragoste
dar marea era prea
albastră
părea o poiană de stele
între poveste şi mit
noi ne împăcam cu timpul
la o răscruce de corăbii,
ducându-ne destinul
departe
între amurg
şi infinit