Minţiţi-mă frumos ci nu de moarte
Vă fie vorba lunecând pe rază
Orbirea mea să fie-n noapte trează
Aproapelui, atâta de departe.

De-i plumb, să îmi irige blânda frază,
Topit, nimic de aur nu-l desparte
Tu cu un zâmbet ţărmuind aparte
Să-mi strigi în frica ce mă nihilează.

Că fără de pricina cea de ploaie
Noroi se face tot ce eu ating
Şi bube sub cuţite curg puroaie.

E doftorul intrat în al meu ring
Şi spânzură şi mult în mine taie
Hârtii sub litera de vrajbă ning.