am pregătit săruturile în loc de tropar
și patul cu baldachin, cearșafuri albe
ca atunci când era mică
îi ating gleznele și o sprijin de pieptul meu
tu îi sprijini moalele capului și
mâinile-ți tremură pe obrajii ei încă fierbinți.

încet,
încet,

coboară tu primul scările din turn
aici nu e lumină, doar îngerii fosforescenți
cu mantii de pe lună.

nu spune ceva
se va trezi
a obosit și
are motivele ei misterioase.
trebuie s-adoarmă ca să nu murim noi
e un psalm pe care l-am cântat goi
în fața nopții,

dar astăzi
îi va servi altcuiva, mai bine.
o monedă
de pus pe degetul mijlociu -
lacrimă din mare
adusă de reflux piatră gravată
ce are mirosul tuturor trupurilor îndrăgostite
care s-au căsătorit cu ea.

acum
lasă iubirea
să adoarmă

adoarme...

dacă te simte, ne va blestema pe-amândoi
dacă mă vede, n-o să-nchidă ochii
și va pleca încleștând mâinile.
închide
ochii
să ne ținem de mână săruturile din minte
pe gura ei
atât de frumoasă când ne-a creat
a doua oară -
lasă-i pielea
să molipsească pământul
să se facă deal și câmpie
cu puf blond în loc de iarbă,
care nu va arde
niciodată,

lasă iubirea
să doarmă...

voi lăsa
iubirea
în părul tau

să moară