nu-mi gâtui amintirea
cu tine și mine
sub trupul lunii
încolăciți de timp
cu buzele contopite
pierdute de sine
în sine
nu-mi sugruma visul
cu tine și mine
sub trupul soarelui
răsărit de sub cer
ca de sub o apă
aruncând cu valuri
peste noi
cu buzele contopite
lipite împleticite
emoțiile mușcând
din miezul inimii
sfâșiind
smulgând timpul din noi
ca pe un copil din
brațele mamei
viața se aruncă
plonjează în gura
flămândă a clipei
până ne sfărâmăm
sub greutatea iubirii ca
o stâncă prăbușită.