dacă acum, aici, te las în gara asta

cu microtornade de mucuri de țigări

și fluturași de hârtie care ne îndeamnă

să ne facem masaje și cu boschetar

ubicuu și profetic,

oare mâine te mai aflu tot aici,

oare are vreun sens să mai vin

după tine sau între timp vii tu după mine

pe aripi de gând ca să mă cerți că nu am

învățat nimic din viața asta dacă tot

nu știu să îmi țin promisiunea

oare o să îmi amintești că vine iarna

și că îți vor îngheța ca de obicei piciorușele și

oricâte șosete pufoase aș trage peste ele

ție tot are să îți fie frig și se va pune problema să

cobor până la colț după o aspirină și o altă

pereche de șosete și probabil nu am să mai

revin deceniul ăsta, prin urmare nu prezint

deloc, dar deloc încredere?

până la urmă trebuie să recunosc că îmi place

să cred că ne vom mai revedea,

chiar și dacă nu plec acum la un moment dat

tot va cădea între noi decorul pictat, eu voi rămâne

în gară și tu pe un dig, într-un nor de călifari, și

cine va suferi, cine va blestema bunuțu, sau destinul,

sau pe bețivul cu recuzita, dacă nu eu, adultul

care ar fi trebuit să folosească jokerul?

până una alta hai să mai tragem un fum și să mai

sorbim un pahar până când ție are să

îți răsară soarele iar mie or să mi se stingă stelele.