Lumini erau în noaptea colosală
Să dea sub ziduri umbrei dulci fiinţă
Ce tainei face multă trebuinţă
Călcând pe moartea coaptă sub o dală.

Şi mă rugam la Cer să am Credinţă
În liniştea de şoapte reci egală
Alcătuind luciri de stea-n migală
În labirintul apelor, căinţă.

Suiam ori de cădeam era totuna,
MoÅŸnegilor n-ascult la al lor sfat
Cu aşezări de sus în unde luna.

Găsesc un drum de lacrimi, celălalt
Şi-mi piere duhul meu din piept întruna
Ca struţul ce se-ascunde în asfalt.