Mă gândesc prea mult la mine
Orgoliu și nimic de bine
Dacă printre străini vibrez
Trebuie să mă autoironie
ÃŽntre ai mei orgoliul nu e bun
Există autoironie ca un străbun
I se pare că tot ce el a clădit
Distrug pentru un cuvânt zâmbit
Începe telefonul fără fir
Care e furtună nu zefir
Râs ca de vacă în gură cu o sfeclă
Și simt cum se formează o nouă Poreclă
Care pentru o vreme îmi va interzice iubirea
Între străini autoironie depinde de privirea
A ceea ce-mi îngăduie privirea
Ecoul ai tăvălit în celeritate permite depășirea
Așa -zisei pauze de conversație
Cineva a inventat-o ca distracție
Iar eu trebuie să-i știu fiecare stație
Stație de distracție
Până la destinație
Și la petrecere e democrație
Așa cum îmi place mie
Mai trebuie organizată
Nu e catalog să fie notată
Autoironie are notă maximă
Dacă știi să-i explici cauza proximă