privesc bărbați care își fac unghiile, unii cu roșu, ceilalți cu negru
și dintr-o dată înțeleg singurătatea, înțeleg perucile și cremele
tatuajele care vorbesc de trecut, despre ce am avut
acum nu mai este,
sîngele a înghețat, nu mai curge, ninge în noi ca-n poveste

cu fulgi roșii ca oja, cu fulgi negri ca înțelesul ajuns neînțeles
îmi ridic genele cu rimel ca niște gratii pentru pozele cu tine
îmi pun mîna pe piept să-mi spună inima că bate în locuri străine
unde m-ai atins acum apar vînătăi cu zîmbetul tău
îmi ninge prin vene, e viscol, e furtună în noi și vreau să-ți fie bine

acesta este trupul meu care te conține pe tine
zi-mi cum să fac să-mi epilez mintea, amintirile, tot ce-ai lăsat în mine
o altă dramă pe strada decembrie, îmi fac unghiile negre cu ciocanul
soarele zîmbește prin geam, noaptea te simt în sînge ca un infarct
poate mi se schimbă pielea și unghiile pînă la anul

înțeleg singurătatea, nu înțeleg iubirea care dă greș
mă uit la motan, doarme pe preș, are apă, mîncare, căldură și mîngîiere
tu ai lăsat în mine foame și foame și sete și o cruntă durere
mă uit la bărbați îmbrăcați în rochii, de parcă și-ar purta iubitele
tu nu mi-ai lăsat nimic, doar un gol și mi-ai zis poartă cuțitele

poartă cuțitele, poartă-le ca pe cuie
îmbrac dragostea ca un rug, ca un coșciug care se face scrum
degeaba ninge pe străzi, degeaba îmi las sîngele să te caute
nu mai e nici un drum

poartă cuțitele, poartă-le ca pe cuie
nu mai e nici un drum

nici un drum.