Văzând pe om, îl duc spre zări pe sânge
Puroaie-i cad, şoptind, din a lui rană
Şi pacea e învinsă-n stea umană
Iar norul de tristeţe-n ploi îl plânge.

Din existenţă bezne îi emană
În curgeri ale clipelor nătânge
În visul lui din basm pe zmei înfrânge
Şi bea în viciul roşu vin din cană.

Cu-auzul din lumină, cel profetic
Prevestea nemuririi lui îi isc
Åži-n casa dumnezeului deretic.

Povestea-i porumbelului în plisc
Şi păsări respirând pe-al vieţii petic
Enigma stând în umbre-n gând îi risc.