Văd luna-aurită pe mantia nopții
Și stele cu-argintu-n sclipiri minunate;
Covorul măicuței e-o boltă-n proporții
Cu stele de lână-n sclipiri minunate.

Alintul m-așteaptă-n arcadele porții.
Iubire visează mândruțe curtate.
Văd luna-aurită pe mantia nopții...
Făclie sub care sărutul se poate.

Departe de martori și spaimele morții
Idila-i fierbinte o noapte-n jumate
Când zorii alungă-așteptările sorții.

Rămasă în poartă proclam cu dreptate:
Văd luna-aurită pe mantia nopții
Și stele cu-argintu-n sclipiri minunate.