când mi-a fost sete am găsit o fântână
una care nu avea roată
doar un lanţ legat de o bârnă
de el atârna o găleată
lanţul era ruginit
fântâna era adâncă
părea ca şi când nici apă n-ar fi avut
dar am lăsat găleata la fund
rugina îmi murdărea palmele
buzele îmi erau uscate
atât de sete îmi era
când ţi-e sete poţi să scoţi apa
chiar şi dintr-o fântână foarte adâncă
aşa mi-am potolit eu setea
stând o vreme lângă acea fântână
pentru că avea apa bună
şi noaptea se vedeau stelele în ea
dar şi de teamă că n-am să găsesc alta
într-o zi au trecut nişte oameni pe acolo
şi-am plecat cu ei