timpul mă însoțește pe calea existențială,
lumini mă învață pericole să ocolesc,
mi-am dezvoltat cunoașterea esențială,
lumea mi se pare teatru rocambolesc.

urc sistematic pe spirala albastră,
vreau să fiu de stele mai aproape,
la povești să stau cu luna măiastră,
zâmbete să pictez pe a cerului pleoape.

uneori spiritul se întoarce la sursă,
să-și refacă puterea în lupte pierdută,
alteori face tranzacții la virtuală bursă,
apără valorile pe a culturii redută.

las sufletul în grija Tatălui Ceresc,
de ostilitatea lumii îngerii mă feresc.