să sperăm că universul, în bunătatea lui,
ne va răspunde la toate întrebările și
va veni momentul cînd vom ști
dacă suntem sau nu singuri pe lumea aceasta

să sperăm că și dragostea în frumusețea ei
ne va răspunde la toate întrebările și
atunci vom ști dacă mai merită căutările
dacă suntem jumătăți sau întreg

dacă iubirea există în sine sau e doar mecanism
o mască pusă peste solipsism sau
o arcană care ne prinde pentru protejarea speciei
o fantasmă să ne fie mai ușor să trăim, să murim

să sperăm că și dumnezeu, în bunătatea lui
se va arăta cîndva și ne va răspunde la întrebări și
vom ști de ce trăim și unde ne ducem
să sperăm că nu ne va arăta curul

să sperăm că și viața, în bunătatea ei, nu ne va pune piedici
și ne vom putea trăi viața măcar în pace dacă nu fericire
și să sperăm că și moartea, în bunătatea ei, ne va lăsa
să murim repede, fără chinuri, cu zîmbetul pe buze.

sper că și sărutul, în bunătatea lui, nu e minciună
iar dragostea și ura sunt tăișurile aceleiași săbii
sper că dragostea nu-i un cîine care urlă la lună
iar lumea e bună și nebună

lumea e bună și nebună
și se sparge în mințile noastre
să sperăm că și lumea e bună
și vom ști încotro o apucăm.