Pe-ale Moldovei ceruri de glorii strălucind,
La orizont de timpuri, din secole venind,
Apare-un voievod erou neînfricat
Cu-o sabie în mână, pe-un roib încălecat.

E cel descris de cronici viteaz oriunde-apare
Și toate, cu mândrie. îi spun ȘTEFAN CEL MARE.
Dar nu ca înălțime, căci era scund de stat,
Ci fiindcă era aprig în lupte, ne'nfricat !

La Vaslui, la Baia războaiele-au fost grele
Fiind în frutea oastei biruitor în ele.
Ștefane Vodă Doamne, Moldova ți-este Mamă,
Și tu norodu-ți aperi prin fapte mari, de seamă.

Ca gospodar de frunte cu multă măiestrie,
Tu ai zidit cetăți în vremuri de urgie,
Precum târguri și sate și mănăstiri frumoase -
La Voroneț și Putna, comori mult glorioase.

Atunci pe turcii lacomi tu ni-i făceai porcoaie,
Fiindcă îi spulberaseși în rânduri de războaie,
Iar Europa-ntreagă ți-a tot recunoscut
Meritul greu și mare, că i-ai fost ca un scut...

Și creștinismul însuși, sperând, vedea în tine
Pe-apărătorul unic al forțelor divine
Și chiar pe ziditorul a multor mari biserici,
Motiv de-a fi iubit de regi și de mulțimi de clerici.

La noi, pentru credință și sfântul legământ
Ți-au zis ȘTEFAN CEL MARE, DOMNUL MOLDOVEI SFÂNT
Astfel, prin fapte'nalte, tu ai ajuns icoană:
Și pe coroana Țării ai raze pe coroană...

Deci în istoria noastră acum ești stâlp de aur
Care, pe merit sacru, devii măreț tezaur:
Ești ȘTEFAN VODĂ SFÂNTUL ! Ești o legendă vie -
Simbol nou de victorii în Marea Românie !

Glen Ellyn, 10 ianuarie 2025