eu
sunt doar o coajă de om
în care metafora dospeşte
uneori
născută prematur
topindu-se gheață
alteori
prea târziu
de ardere arsă

necuvântarea din mine
nu-i tăcere
nici unduire de şoapte
doar o vibrație a divizării
când creşte cuvântul
întreg și unic
precum embrionul
în pântecul mamei