Iarna aceasta grea pentru tine
o simt și eu,
durerea ta, redeschide cartea aceea
în care am ascuns rănile copilăriei.
Știu că mă iubiți și văd cum
primăvara pândește tăcută printre
liniile de tramvai.

Simt că îl așteptați
la fel cum îl aștept și eu,
să decontez dragostea la prețul corect.
În ochii orbi adorm tăcuți fluturii.
Zidul de hârtie, dintre noi,
e clădit pe cuvinte din oțel.

Noaptea în care s-a limpezit
e ca o inimă funcțională de plumb.
Timpul nostru,
mascat în umbre cu rădăcini adânci
și gânduri amestecate
rătăcește în căutarea binelui.