JURĂMINTE DE IUBIRE

E o seară ca de vis,
Cum e doar în Paradis;
Pe faleză-n Costineşti,
O plimbare ca-n poveşti:

Fetei ce eu o iubesc,
Îi spun versuri şi glumesc;
Mână-n mână ne plimbăm,
Marea noi o admirăm.

Cer senin, cu lună, stele,
Îi declar iubitei mele
Că nespus eu o iubesc
Şi cu ea vreau să trăiesc.

Dinspre mare, mândra lună,
Cea a cerului cunună
Şi a nopţilor regină,
Îşi revarsă-a ei lumină.

Jurăminte de iubire
Facem, plini de fericire;
Luna-i martorul tăcut,
La întâiul nost' sărut.

Lună, te întreb, cu rost,
Câtor martoră le-ai fost
Celor ce-au jurat iubire
Nesfârşită, peste fire?
(George Budoi, 15.07.1989; Poezie.ro).