În suflet vântul versurilor bate,
Și e furtuna de păcate.
Cuvintele curg, dar greu se mai aștern,
Peste al vieții trist refren.

Și-n umbra serii, gândul rătăcește,
Din taina vieții de poveste.
Se nasc speranțe, se sting regrete,
Se spulberă vise și apar scenete.

Se aude ecoul speranței pierdute,
Ce crește din gânduri, din doruri nespuse,
Legate puternic de firul iubirii,
Ce ne deschide ușa fericirii.