Când mă gândesc la tine
ÃŽn mintea mea e un pampas
Nu sună poetic, știu
Dar în acest câmp
Tu reprezinți o floare
Floarea Soarelui.

Tot în acest șes,
Te văd împrejurată
Nu de oameni
Ci de alte flori
Diferite de tine,
Floarea Soarelui.

Le pot vizualiza
Arată toate la fel
Flori albastre, sălbatice
Iar în mijlocul lor
Ești doar tu
Floarea Soarelui.

Încep să calc pe flori
Să pictez o potecă
Nu am de ales
E nevoie de cărare
Să ajung la tine
Floarea Soarelui.

Un șir de trăsături bizare
Ești femeie, ești și floare
Ești corolă, ești și soare
O muză, o capodoperă
O melodie, o poezie
Floarea Soarelui.

Pentru o singură femeie
Eu mi-am pierdut realitatea
Apoi am transpus-o în artă
Căci am vrut să cunoască
Că doar pe ea o regăsesc
În floarea mea preferată
Floarea Soarelui.