ÃŽN GRÄ‚DINA POEZIEI

În Grădina Poeziei,
Muza,-n culmea bucuriei,
C-un păr blond şi pus pe moaţe,
Uşurel îmi cade-n braţe.

Mâinile şi le-mpleteşte
După gâtu-mi, ştrengăreşte,
Strâns noi ne îmbrăţişăm
Şi cu foc ne sărutăm...

Spune-ncet că mă iubeşte
Şi din suflet îmi zâmbeşte.
Apoi cântă-ncet din liră
Şi pe mine mă inspiră.

Versurile curg ÅŸuvoi,
Despre ea ÅŸi despre noi;
Cupidon la noi priveÅŸte
Şi, ştrengarul, ne zâmbeşte.
(George Budoi, 23.04.1994, Florenţa, Italia).