ci doar niște resturi de noi
uneori doar visate
fericit
într-un somn chinuit
dormit pe un rest de scîndură
undeva într-o mină
între neguri adânci
neanturi strâmte
și mult cărbune
din ferigi uriașe
sufocate de vii
care încă mai aduc lumină
și căldură
ca pe o sevă ciudată
urcată la cer
din picon și lopată

lumile vin și pleacă
precum viețile noastre
uneori sufocate cu războie inutile
născute din orgolii tâmpite
și ceva dorințe de a tot avea
nimicuri din nimicul etern

pe când eu vă iubesc
cu o moarte
și-mi cresc alte vieți
din care să învăț
pacea