Pe fruntea micuțului prunc din brațe materne,
Sărutu-i o caldă lumină din suflet venită,
Divin legământ izvorât din tandrețe eterne,
Primit de fața de înger zâmbind fericită.

Aceeași sfințenie și farmec peste ani va rămâne
Atunci când, filtrat, pe cei tineri un dor îi cuprinde
Și-n șarm de-amețitoare plăceri el poate să-i mâne
Spre-o lume de vis ce mintea și trupul le-aprinde.

În clipele-acelea fiorii sărutului devin curcubeie
Iar tot ce-i real se-mbracă în forme divine,
ÃŽn zbor de comete cu coarde de harfe-n traseie,
În colțuri de rai unde-un sărut din temple provine...

Tărâm de splendori unde timpu-aparent se oprește,
Fiind simfonia din cosmosul ființelor noastre,
Sărutul e imnul când viața din noi inflorește,
Dar farmecul lui rămâne până plecăm către astre.

Glen Ellyn, 30 martie 2025