sufletul meu e tăcut, are gravitatea unei biserici în care ai intrat urlând a păcate
ți-aș vorbi
invadându-ți spațiul personal până m-aș putea ascunde în tine

oare cum e acolo

e cald, e mult, e loc pentru mine?
m-ai ține captivă, m-ai lăsa să visez, să te cutreier neștiută?
m-ai frânge, m-ai dezmierda, m-ai crește în tine?

te-aÈ™ asculta necontenit.
și doar eu m-aș dezbrăca pe interior
de mândrie, frici și regrete
ca să fim, ca la început de lume, doar noi doi
cu toată fericirea răsturnată dintr-unul în altul
și cu toată secunda de visare a sufletului meu.

până atunci. de atunci.

te simt.
te simt cumplit.