Te simt în suflet,
precum mama, în pântece, pruncul,
crescând în fiecare zi,
fiind legată acum de mine
prin mii și mii de fire
și-n fiecare clipă care vine,
am început să cresc și eu, cu tine-odată,
având, aceleași gene sufletești
și urmând prin lume aceiași hartă,
dar sunt și clipe, când te simt
în mine ca o piatră
grea, de moară,
de-mi vine să te zvârl afară,
pentru totdeauna,
de parcă mi-ar fi răsărit pe suflet Luna