agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Au pied du grand chêne ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-11 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
//
ploaia a fermentat drumurile care duc înspre nordul teritoriului, R. hemoragia s-a întins ca și cum ți-aș întinde ție o mână și împreună mâinile s-ar transforma în ceva care are nevoie de soare. e ușor să cred azi în dumnezeu. am mâncat bine, mi-am văzut copiii, am umbrit un loc mic cât o insectă care cade în apă și creează unde. mi s-a părut că e bine. dar lumea e epileptică am văzut-o în convulsii și a trebuit să mă gândesc obsesiv la cum va tăia ea azi din mine. nu mâinile. nici plămânii mei puternici și tineri. spune-mi, dragostea e tot un fel de amputare? & am visat că pluteam peste câmpul de floarea-soarelui unde tata nu a ajuns niciodată. în vis, el încă mai avea dinții întregi și miros de alcool dulce pe respirație. am zâmbit. în vise totul e alterat de frumusețe și haos. & astăzi m-am gândit la pielea mea — ca la un pătură subțire pe care o întinzi peste o rană ca să nu o vadă nimeni. R. în spital mi-au spus că totul e sub control. au spus: nivelurile sunt bune, ca și cum viața ar fi o diagramă pe care cineva o poate citi dintr-o privire. dar tu știi, în mine există multe săbii îndoite și încercări de a merge mai departe cu picioarele amorțite. & astăzi mi-am imaginat copiii în viitor, cum vor merge prin orașe străine, cum vor ține în palme telefoane transparente și vor căuta o fotografie veche cu mine — cum m-ar putea readuce la viață dintr-o lumină de ecran. R. am respirat adânc. aici, în nord, teritoriile se întind nemilos și tot ce pot să fac e să merg mai departe. copiii sunt lângă mine. și tata. nu mai știu cine e bolnav. dar e ușor azi să cred în dumnezeu. iată, singurătatea nu înseamnă nimic pe lângă pădurea asta mare și deasă. dar liniștea are dinți. între timp m-am gândit la noi și am scris. a nins încet. am oprit caloriferele. tot peisajul acesta de iarnă. doar haute couture. frigul și moartea sunt manechinele. iar eu, o mică pasăre albastră prinsă de iarnă, fără casă. copiii mei mă întreabă cum e să mori. nu le răspund nimic. ascult mai departe cum se aude muzica și inima cum bate peste iarba mea.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité