umbra care e mortarul oricărei ctitorii este și liantul dintre morți și vii spunea fratele meu în timp ce căram noi doi cu roaba cuvinte umbre cărămizi să reparăm pe râu în jos/ pe un mal frumos casa bătrânească de pe acoperiș vedeam bunicii pe coastă cum vin cu cele 7 vaci grase ale noastre cum se opresc să-i dea binețe lui d-zeu ce îi aștepta deghizat în izvorul cu apă rece și bună din ezechiel 47 departe în vale între un cântec de dor și jale se vedea carul mare cu care bunicii duceau merele la târg să cumpere farină țucur crompiri cucuruz oloi și piparcă să pună pe masă bucate la maistorii care înalță casă frumoasă peste un zid părăsit la poartă câinele pământului latră trece pe uliță cu traista plină de meară un călător ostenit în urma lui îngerii cântă/ magii îl adoră