ai vrea să nu-ți mai pese de nimic,

ca fluturii să treci din floare-n floare,

dar ți-e de-ajuns pe numele său mic

de Florelay s-o strigi și, iată,-apare

ca răsărită din duminici vii,

cu-o mantie de rouă și de umbre,

încât să o descrii nici nu mai știi

și nici să te ferești de patimi sumbre.

de îi zici Flori, Lori, Lorelay

nu prea contează, că-i din altă piesă.

dacă descrii doar părul său bălai

sau coronița sa de principesă

tot nu contează, vraja a trecut

și-ncepe,-ntr-adevăr, să nu-ți mai pese

de-ai încasat, cândva, un strașnic șut

sau de-ai primit, cumva, și recompense.